Ne-am mutat

Noul blog AIESEC Galati se afla la adresa:
http://blog.aiesecgalati.ro

Veti fi redirectat automat in 5 secunde!

Inca un pas, o noua oportunitate

Cu siguranta as putea folosi mii de cuvinte si zeci de pagini pentru a descrie intamplarile, aventurile si proiectele pe care le-am trait, oamenii si prietenii pe care i-am cunoscut in perioada 2004-2008.

Sunt patru ani in care am crescut, am invatat, am cunoscut si am calatorit datorita unui sistem educational realizat de tineri, bazat pe practica, teorie si internationalism. Un sitem educational care a oferit sansa la mii de tineri sa-si puna in practica ideile, sa inteleaga ce inseamna lucrul intr-o companie, sa invete de la manageri cu experienta, dar cel mai important sa-si atinga obiectivele propuse in viata.

In spatele acestei oportunitati se afla o organizatie internationala de tineri numita AIESEC. Iar pentru mine AIESEC a reprezentat primul contact cu mediul de afaceri, primele cunostinte de marketing, project management, resurse umane. Pentru prima data am lucrat intr-o echipa si pentru prima data am vorbit in fata unui public fara sa am emotii.

Dar experienta AIESEC nu s-a limitat doar la aceste lucruri, pentru ca aici am avut ocazia sa invat ce inseamna sa fii liderul unei echipe, sa te lovesti de probleme, sa incerci sa te motivezi pe tine dar si pe cei din jurul tau. Si ce este surprinzator la aceasta experienta e varsta tinerilor care la doar 20-22 de ani reusesc sa vorbeasca despre leadership, management, sa conduca o echipa sau o intalnire de afaceri.

La doar 22 de ani eram si eu liderul unei echipe si ma loveam de probleme de care in general se lovesc companiile. Am reusit sa-mi motivez echipa si impreuna sa punem in practica ceea ce ne-am propus si sa ne atingem obiectivele. Insa cea mai mare reusita a noastra e ca am ramas prieteni foarte buni chiar si cand am plecat din AIESEC chiar si
cand ne aflam la mii de km distanta.

Motivul pentru care ne gasim la mii de km distanta unii de altii e pasul pe care am decis sa-l facem in perioada in care eram in AIESEC sau dupa. Acest sistem educational are un pas care se numeste eXchange, un program de practica internationala. In fiecare an mii de tineri pleaca in acest program de practica internationala pentru cel putin 2 luni, unii chiar si pentru un an.

Primul eXchange pentru mine a fost in Budapesta intr-o companie unde am lucrat pe partea de dezvoltare durabila in jurul Dunarii. Datorita deciziei de a merge in Budapesta am cunoscut foarte multi tineri din ASIA care isi faceau stagiul de practica aici. Datorita lor in 2010 am plecat in cel de-al doilea internship in Ho Chi Minh City, Vietnam unde lucrez ca si Business Development Manager pentru o clinica de infrumusetare prin laser.

Datorita experientei castigate pe parcursul celor 4 ani in AIESEC am reusit sa-mi gasesc primul loc de munca in Romania, apoi in Ungaria si mai tarziu in Vietnam. Datorita celor din AIESEC am castigat cunostinte pe care le-am folosit in activitatea mea zilnica, am pus in practica strategii care au dus la dezvoltarea firmei si a acelor din jurul meu.

E foarte important sa profitati de oportunitatile care va sunt oferite in perioada studentiei, iar AIESEC e una dintre ele.

Profitati de oportunitatile oferite, profitati de ceea ce puteti castiga in AIESEC si cu siguranta nu o sa va para rau pentru decizia voastra. E nevoie de putin curaj, entuziasm, ambitie si dorinta de-a cunoaste prieteni si locuri noi.

Catalin Chitu

My name is...

Numele...cu toţii ştim ce este şi cu toţii purtăm aşa ceva chiar de înainte de a ne fi născut, iniţial doar unul, dar în timp, printre nehotărâri multiple şi plăcerea auditivă de a suna bine, primim şi prenumele nu cu mult înaintea ieşirii noastre din "ou".
Urmează apoi tot feluri de alinturi şi stâlciri ale lui, încât ajungi să stai cu buletinul în mână să confirmi dacă te cheamă aşa sau nu.

Dupa aceea ajungi la şcoală, unde toată clasa izbucneşte în râs când te prezinţi profesorului şi ai un nume de legumă, animal sau armă de foc ; şi cu toate astea faci parte dintre cei norocoşi. Problemele intervin atunci când ai un complex de inferioritate în pronunţia unei litere precum : R/S/bâlbâială/etc., iar după ce eşti rugat de 10 ori, printre hlizirile din clasă, de profesor să repeţi ce ai spus în timp ce el încearcă să-şi dea seama dacă te intitulezi Radoi/Răţoi/Hadoi/Adoi/bla-bla, îţi bagi piciorul şi îi scrii pe o foaie cum te numeşti. Eventual mai poţi încerca să-i spui (deşi nu ştiu dacă funcţionează asta) că litera cu care începe urmează după o alta în alfabet (aici fiind vorba de fiecare persoană în parte şi cartea ei de identitate).

Problema asta nu intervine numai la şcoală, ea apare cam peste tot unde este necesară notarea numelui tău. De cele mai multe ori sfârşeşti în a-i oferi buletinul persoanei pentru înţelegere concretă.

Ce ne facem, însă, când sunt mai multe persoane cu nume identice? Mi se pare bizar să ştii că mai sunt oameni strigaţi la fel ca tine , dar total diferiţi.Dar atunci când ai ghinionul de a avea mai mult de 2-3 prenume ? Eşti întrebat de toţi cum de te-ai ales cu această înşiruire, iar după miile de explicaţii oferite fiecăruia în parte ajungi să-ţi doreşti un simplu apelativ sau poate chiar un simplu număr.

Nu ar fi mai uşor să avem numere în loc de nume? Eventual ca cele ale maşinilor însoţite de iniţiale?
Nu ţi-ar fi mai uşor să te prezinţi pe unde duci ? Răspunsul meu este DA ! Ar fi, dacă treci peste complexul că sună ca un subiect al unui experiment sau ca al unui deţinut al unei închisori. Pentru că mulţi s-ar opri aici... dar întreabă-te cum trece cel cu numele de legumă, instrument muzical, obiect sau animal peste acest complex?

Adrian Radion

AIESEC Galați… povestea continuă

În haine de gală, vizibil emoționați și cu un entuziasm măreț. Așa au pășit membrii AIESEC Galați în sala Teatrului Muzical “Nae Leonard” pentru a celebra 15 ani de la înființarea AIESEC în orașul de la Dunăre.

Evenimentul AIESEC 15 a adus laolaltă membrii vechi și noi ai AIESEC Galați, alumni, reprezentanți ai autoritățiilor locale, dar și ai companiilor partenere, care au sprijinit activitățile și proiectele inițiate de membrii organizației. Timp de trei ore, participanții au asistat la un remember al celor mai frumoase momente care au marcat cei 15 ani de activitate. Tinerii care au adus o contribuție importantă la ceea ce înseamnă AIESEC Galați astăzi au urcat, rând pe rând, pe scena Teatrului și au explicat cum le-a influențat experiența dobândită aici viața și de ce este bine să iei atitudine pentru viitorul tău. De asemenea, foști membri AIESEC Galați, care lucrează acum în companii de renume din New York, Vietnam sau Kenia, au transmis mesajul lor de departe, mărturisind că bazele carierelor de care se bucură în prezent au fost puse încă din timpul studenției, prin activitățiile desfășurate în cadrul ONG-ului. De la eveniment nu au lipsit nici mulțumirile și premiile de recunoștiință oferite partenerilor și autorităților locale pentru încrederea acordată tinerilor studenți.

În Galați, AIESEC există din anul 1996 și își propune să formeze agenți ai schimbării, prin dezvoltarea unui plan de învățare non-fornală a membrilor. De asemenea, prin implicarea în organizaţie studenţii dobândesc atât informaţii, cât şi abilităţi organizatorice, de leadership, interpersonale, dar şi perspectivă internaţională prin intermediul stagiului de exchange.

Evenimentul a fost transmis live pe internet, iar seara a fost încununată cu o petrecere pe cinste.

Carmen Bucur

Tărâmul de basm

Se spune că perioada copilăriei este cea mai frumoasă. Frumuseţea ei constă în simplitatea cu care sunt privite lucrurile, fiind o etapă lipsită de griji şi probleme, toate preocupările ţinând de numărul de jucării.

Copilăria este perioada în care trăieşti aşa cum iţi place fără să te gândeşti prea mult la consecinţe şi la ce vei face pe viitor.

Aici se ridică semnul meu de întrebare: De ce unii au uitat prea devreme să fie copii? Realizez acest lucru uitându-mă în jur.

Încă de la vârste fragede majoritatea copiilor au alte preocupări decât cele normale, îşi doresc să crească cu rapiditate crezând că viaţa reală este atât de uşoarâ. E dureros să realizez cum toate jocurile copilăriei mele: şotronul, plicul, prinselea au fost înlocuite cu un computer butonat în exces, păpuşile de care eram atât de mândri când le confecţionam hăinuţe au fost înlocuite cu performantele telefoane mobile fără de care nu pot ieşi la “joacă”, poveştile şi basmele pe care le ascultam cu sufletul la gură acum au devenit reviste mondene şi prieteniile care se legau pe terenul de joacă acum se leagă pe site-uri de socializare.

Copilăria nu are limită, nu ştim când se termină ci doar ajungem într-un moment în care realizăm că nu mai suntem copii. Unii ajung să regrete că nu au trăit-o la timp şi tânjesc după ce au pierdut.

Se spune că în sufletul fiecărui om a mai rămas o fărâmă de copilărie. Mi-aş dori să ştiu că e adevărat…..

Valentina- Ioana Hodorogea

We are the champions!

O nouă cursă este pe cale să înceapă. Se dă startul. Competitorii nu ştiu exact drumul până la final, dar cu toţii ştiu că nu va ieşi decât un singur campion. Singura lor şansă de a deveni cineva este de a-i întrece pe toţi ceilalţi adversari, de a lua cupa campionului.
Este o cursă lungă şi cu foarte mulţi competitori, probabil câteva mii, nimeni nu ştie exact numărul lor.
Nu există locul doi pe podium, iar pentru necâştigători nu mai este nimic după, se joacă cea mai grea carte: totul sau nimic.
Cu toţii suntem campioni. De ce? Pentru că am câştigat marele maraton.
Acela de a deveni fiinţă. Am învins în cursa spermatozoizilor şi am obţinut cupa vieţii.
Ce facem cu ea? Depinde de tine ce vrei să faci cu ea....

Adrian Radion