My name is...

Numele...cu toţii ştim ce este şi cu toţii purtăm aşa ceva chiar de înainte de a ne fi născut, iniţial doar unul, dar în timp, printre nehotărâri multiple şi plăcerea auditivă de a suna bine, primim şi prenumele nu cu mult înaintea ieşirii noastre din "ou".
Urmează apoi tot feluri de alinturi şi stâlciri ale lui, încât ajungi să stai cu buletinul în mână să confirmi dacă te cheamă aşa sau nu.

Dupa aceea ajungi la şcoală, unde toată clasa izbucneşte în râs când te prezinţi profesorului şi ai un nume de legumă, animal sau armă de foc ; şi cu toate astea faci parte dintre cei norocoşi. Problemele intervin atunci când ai un complex de inferioritate în pronunţia unei litere precum : R/S/bâlbâială/etc., iar după ce eşti rugat de 10 ori, printre hlizirile din clasă, de profesor să repeţi ce ai spus în timp ce el încearcă să-şi dea seama dacă te intitulezi Radoi/Răţoi/Hadoi/Adoi/bla-bla, îţi bagi piciorul şi îi scrii pe o foaie cum te numeşti. Eventual mai poţi încerca să-i spui (deşi nu ştiu dacă funcţionează asta) că litera cu care începe urmează după o alta în alfabet (aici fiind vorba de fiecare persoană în parte şi cartea ei de identitate).

Problema asta nu intervine numai la şcoală, ea apare cam peste tot unde este necesară notarea numelui tău. De cele mai multe ori sfârşeşti în a-i oferi buletinul persoanei pentru înţelegere concretă.

Ce ne facem, însă, când sunt mai multe persoane cu nume identice? Mi se pare bizar să ştii că mai sunt oameni strigaţi la fel ca tine , dar total diferiţi.Dar atunci când ai ghinionul de a avea mai mult de 2-3 prenume ? Eşti întrebat de toţi cum de te-ai ales cu această înşiruire, iar după miile de explicaţii oferite fiecăruia în parte ajungi să-ţi doreşti un simplu apelativ sau poate chiar un simplu număr.

Nu ar fi mai uşor să avem numere în loc de nume? Eventual ca cele ale maşinilor însoţite de iniţiale?
Nu ţi-ar fi mai uşor să te prezinţi pe unde duci ? Răspunsul meu este DA ! Ar fi, dacă treci peste complexul că sună ca un subiect al unui experiment sau ca al unui deţinut al unei închisori. Pentru că mulţi s-ar opri aici... dar întreabă-te cum trece cel cu numele de legumă, instrument muzical, obiect sau animal peste acest complex?

Adrian Radion

AIESEC Galați… povestea continuă

În haine de gală, vizibil emoționați și cu un entuziasm măreț. Așa au pășit membrii AIESEC Galați în sala Teatrului Muzical “Nae Leonard” pentru a celebra 15 ani de la înființarea AIESEC în orașul de la Dunăre.

Evenimentul AIESEC 15 a adus laolaltă membrii vechi și noi ai AIESEC Galați, alumni, reprezentanți ai autoritățiilor locale, dar și ai companiilor partenere, care au sprijinit activitățile și proiectele inițiate de membrii organizației. Timp de trei ore, participanții au asistat la un remember al celor mai frumoase momente care au marcat cei 15 ani de activitate. Tinerii care au adus o contribuție importantă la ceea ce înseamnă AIESEC Galați astăzi au urcat, rând pe rând, pe scena Teatrului și au explicat cum le-a influențat experiența dobândită aici viața și de ce este bine să iei atitudine pentru viitorul tău. De asemenea, foști membri AIESEC Galați, care lucrează acum în companii de renume din New York, Vietnam sau Kenia, au transmis mesajul lor de departe, mărturisind că bazele carierelor de care se bucură în prezent au fost puse încă din timpul studenției, prin activitățiile desfășurate în cadrul ONG-ului. De la eveniment nu au lipsit nici mulțumirile și premiile de recunoștiință oferite partenerilor și autorităților locale pentru încrederea acordată tinerilor studenți.

În Galați, AIESEC există din anul 1996 și își propune să formeze agenți ai schimbării, prin dezvoltarea unui plan de învățare non-fornală a membrilor. De asemenea, prin implicarea în organizaţie studenţii dobândesc atât informaţii, cât şi abilităţi organizatorice, de leadership, interpersonale, dar şi perspectivă internaţională prin intermediul stagiului de exchange.

Evenimentul a fost transmis live pe internet, iar seara a fost încununată cu o petrecere pe cinste.

Carmen Bucur